Viața omului este plină de ispite la tot pasul, căderi, suferințe iar de prea puține ori de liniște, pace și mângâiere!
Vă pun la inimă prima mea poezie pe anul 2024!
Eu rămân cu Tine, Doamne!
“Vântul suflă cu putere, bate-n ușă ca nebunul
Timpul curge pe-napoi, ger năprasnic, e Ajunul!
Flori din Rai, colinde sfinte, sărbătoare azi în cer
Lacrimi se ascund sub pleoape, pe obraji, buze de inger!
Si la piept te strâng în noapte, inima îți e cărbune
Fruntea cu batista-ți șterg, lampa aprinsă-n rugăciune!
Nu te stinge copil drag! Tata este lângă tine!
Doamne, daca mă auzi, întinde mâna Ta spre mine!
Să-l îmbraci iar în curaj, să-l ridici din neputință
Dă-mi putere să răzbesc, cu răbdare și credință!
Tu poți totul Tată Sfânt, stii c-a fost un an mai greu
Că prea mult rău este-n lume, că Tu m-ai iertat mereu!
Bunule, ia-mă pe mine, câte zile oi mai avea!
Să-l dezlegi și să trăiască, soarta asta…crudă, rea!
Dau la schimb toți anii mei, cerul să-mi fie dator
Azi cerșesc umil în prag, Doamne Sfinte Creator!
Rogu-te, cu o lovitură, lasă-mă să te răzbun
Să pun mâna pe o spadă, pe Satana să-l răpun!
Corp la corp să lupt cu răul, să îl birui pe vrăjmașul
La pământ să îl trântesc, cu sulița precum ostașul!
Spini, piroane mii să-i bat, așa cum au făcut cu Tine
Lanțuri grele și de plumb, asa cum i se cuvine!
Să m-arunc cu foc în el, ca un leu sau ca taur
Părul să i-l smulg din cap, într-un vuiet pe balaur!
Și să bea cu o-nghițitură băutura cea amară
În cumplita umilință, ca si Iuda de o sfoară!
Sufletul se frânge-n două, cad ca mort pe gânduri dus
Nu mai am nimica sfânt, tot ce-a fost de zis s-a spus!
Paradisul iar se-nchide, heruvimii închid drumul
Ard precum o lumânare, zilele se sting ca fumul
Soarele încet apune, clipa, ceasul se oprește
Reci fiori mă trec prin fire, pulsul iute îmi zvâcnește!
Simt usor că mă topesc, închid ochii, cad în gol
Am alunecat in iad, demoni negrii dau târcol!
În adânc e ghena, fiere…țipete și chinuri grele
Vămi, poveri, păcate, pofte, foc de patimi curg prin vene
Hai în luptă frate înger, cu Adam și cu tâlharul
Toți în haine de lumină, să zdrobim astăzi calvarul!
Umplem iadul cu lumină și lovim precum un tunet
Șarpele încolăcit…fiara cade, fără cuget!
Se așterne iar lumina, răul freamătă a jale
Totu-i scrum, cenușă, vuiet, mii de duhuri fug pe cale!
Zbor cu gândul-n ceața vremii, mă întorc degrab-acasă
Plâns, aud că strigă un glas, ploaia rece se revarsă!
Doamne, pruncul nu mai mișcă, mi-ai promis că o să-l faci bine!
L-ai luat și dus e acum, nu m-ai întrebat pe mine!
Am avut o învoială, schimb pe schimb cu viața mea
Tremur, lacrimi, oftat rece, mă îndoiesc cu inima!
Și prin pietre, găuri negre, șarpele gândul strecoară
Să mă facă să regret, în ispită mă-nfășoară!
Și să cad, să mă căiesc, să mă muște pe la spate
Să-mi pierd toată mânuirea, să pierd totul prin păcate!
Înapoia mea Satană! Că destul ți-am fost complice
Doamne, astăzi sunt cu tine, pe Golgota sus pe Cruce!
Tu poți totul Tată Sfânt, stii c-a fost un an mai greu
Alergăm, vânăm păcate iar Tu ne-ai iertat mereu!
Pruncul “dus” deschide ochii, se trezește brusc din vis
A fost totul o-ncercare! Doamne al meu, cum ai promis!
Rup pe masă un colț de pâine, mi-este frig și mi-este foame
Aprind focul și mă-nchin, pun tămâie la icoane!
Este postul Învierii, înc-un ceas de priveghere!
Eu rămân cu tine Doamne, amândoi spre Înviere!
Și cu ultimele forțe, ca și leul în turbare
Șarpele iarăşi atacă, să mă arunce-n nepăsare!
Șoaptă rece, răsucită, se lipește și-mi “aduce” !
Iată ziua-i pe sfârșite, hai de ia, gustă de dulce!”
Eu rămân cu Tine, Doamne!@Marius Cioroiu 2024
Toate drepturile rezervate
— at 
, din care timpul rupe fâșii, bucată cu bucată!
