Careul Artelor Amfora Constanța și vernisajul expoziției de arte vizuale “DOBROGEA ȘI NUANȚE MARINE”.

Onorat să particip și eu cu o pânză și o poezie!

Dăruim o parte din sufletul nostru Dumneavoastră, publicului, fără de care noi nu am putea exista!

Peste Dunăre și mare

M-am visat pentru o clipă , în cămașă dobrogeană

La căsuța părintească, în pridvor, lângă icoană!

Trist, desculţ, prin mărăcini, ars de soare și de vânt,

Doruri frânte-n amintiri și tăceri în legământ!

Ce n-aş da să mai trăiască, mama, tata, nu-s la poartă

Am atâtea să le spun, timpul trece și nu iartă!

Că-i mult rău, e greu în lume, oamenii pe vremuri fraţi

Astăzi ghimpi și vorbe-n vânt, îşi aruncă dezbinați!

A rămas satul pustiu, mierla nu mai cântă-n vale

Plânge-n dealul fără flori, râul susură a jale!

Dă-ne Doamne iar speranţă, apa vieţii, muguri, flori

Să jucăm în hora mare, geamparale-n sărbători!

Dă-mi şi aripi ca să zbor, printre maci și nemţişori

Salcii, cai, păduri de tei, cruci de piatră şi bujori!

Peste sânge de martiri, peste Dunăre și mare

Dobrogea prinsă-ntre ape, mănăstiri ,cetăţi, izvoare!

Peste Dunăre și mare@Cioroiu Marius iulie 2024

Încă trăim din versuri…📚✍️

“Din pustia inimii

Doamne, Tu când m-ai zidit

Din ţărână şi lumină

Duh de viaţă ai plămădit

Cu iubirea Ta divină!

Flori de mir şi untdelemn

Peste ochi şi frunte curg

Taine-adânci cu-al crucii semn

Deschid cerul la amurg!

Între crini şi lăcrămioare

Plânge harnica albină

Bucuroasă-şi cere iertare

Că a strâns miere puţină!

Şi în horă se prind Sfinţii

Îngerii pe policandru

Imnuri, psalmi-nalţă Părinţii

De la strane, câte patru!

De pe locul unde arde

Candela pe sfânt mormânt

Tremură lumina-n palme

Stropi de ceară pe pământ!

Peste lespedea de piatră

Pun urechea ca s-ascult

Suflul, inima să-i bată

Paşii Bunului cel Sfânt!

Este viu, pleacă din raclă

Îşi toceşte iar papucii

Prin nisip, piatră şi iarbă

Vindecând, cu semnul crucii!

Umbra lui alină focul

Boala, rana şi suspinul

La creştinul din tot locul

Plin de patimi, pelerinul!”

Din pustia inimii@ Cioroiu Marius mai 2024

Hristos a Înviat!

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos să ne trimită un strop de lumină, puterea de a ierta și a dărui din puținul nostru și celor în nevoi!

Onorat pentru premiul acordat! Editura Didactică şi Pedagogică #EDP✍️📚🇷🇴

Prețuire infinită, felicitări tuturor colegilor participanți!

Calde îmbrățișări cititorilor și tuturor oamenilor iubitori de poezie!

“Am vorbit cu Dumnezeu”

“Doamne dacă mă iubești, cu toți sfinții tăi din cer,

Dă-mi un ceas, nimic mai mult, dă poruncă să nu pier!

Drepții să-mi deschidă poarta, să fiu liber, să cobor

Să-i văd astăzi pe ai mei, chiar de ziua mea să zbor!

N-am crezut că dorul doare și am atâtea să le spun

Că-i iubesc, că-mi pare rău, n-am putut să fiu mai bun!

Să le arăt că număr anii…că aici e cald, e bine

Că nu-s singurel pe drum, că mereu te am pe Tine!

C-am plecat în mare grabă, fără să știe nimic

Și c-așa a fost să fie, să mă ierte, sunt prea mic!

Şi pe lângă serafimi, voce blândă, credincioasă

La ureche îmi şopteşte: că sunt aşteptat acasă!

Glas în susur de cascadă, Dumnezeu este aproape

Vocea Lui de mii de ani, peste mări şi peste ape:

-Mergi în taină copil drag, ceasu-i scurt și timpul trece

Cerul apără pământul, vânt năprasnic suflă rece!

Ia aminte însă bine, să nu plângi și să nu cazi

Că vei fi blocat acolo, în uitare chiar de azi!

N-ai să poți să te întorci, n-ai să poți să mai vorbești

Vei fi lut, abur, ţărână…n-ai să poţi să mai iubeşti!

Îmi dă aripi ca să zbor..foc în stihuri ca un înger

Punţi între pământ şi stele, curg la vale ca un fulger!

Şi păzit între arhangheli, las în urmă ce e sfânt

Mă întorc acum acasă, timpul tace-n legământ!

Nu e nimeni să m-aştepte, bocet stins curge prin sânge

Plec genunchii în răni, sughiţuri, la icoana care plânge!

Şi-n adâncuri e tăcere, spre mormânt alerg grăbit

Drepţii să îmi dea putere, sufletul îmi e slăbit!

Flori uscate, frunze moarte, dau s-aprind o lumânare

Candela spartă se stinge, nici tămâie nu mai are!

Nu au mai venit pe aici, viaţa merge înainte

Să mă lase aşa cum sunt, să rămân în cele sfinte!

Astăzi s-a împlinit un an..m-au uitat toţi, rând pe rând

Şi-n biserica cea veche, intru trist şi tremurând!

Ia-mă Doamne înapoi, să nu-mi fie aşa de greu

Peste lume, peste mare, înapoi la Dumnezeu!

Mi-este frig şi încă doare dar mă scutur şi-i zăresc

Într-un colţ stingher, uitat, pe cei pe care-i iubesc!

Sunt aici toţi pentru mine, ochii-n lacrimi îşi ascund

N-au întârziat niciunul, toţi sunt trişti şi suferind!

În căderi şi îndoieli, toată viaţa am fost lovit

Sunt acum cu pacea lor, pot să plec, sunt liniştit!

Se aşterne iar speranţa, lacrimi sfinte-mi curg pe faţă

S-a dus ceasul, s-a dus clipa, tot ce-a mai rămas din viaţă!

Dar vai, clopotele bat , mintea mea se rătăceşte

Sunt gata să merg acum, ia-mă Doamne, porunceşte!

Să-mi trimiţi curaj să zbor, pumnii strânşi, ochii spre cer

Am deja lutul în mine, aripi frânte, numai fier!

Mă înalţ într-o secundă, printre sfere fără nume

Şi trăsnit pic ca un fulger, la picioare-Ți cad Stăpâne!

N-am ţinut cuvântul dat şi m-am stins precum o stea

Mi-au căzut lacrimi în palmă, am rămas cu dragostea!

O! te-ndură, Doamne sfinte, a fost vis şi mă trezesc

Plin de patimi la icoană, plec genunchii, îţi mulţumesc!

Arde-n candelă lumina, de trei zile nu se stinge

Ce minune o fi şi asta? Sfântul de pe cruce plânge!”

Vă mulțumesc că ați avut răbdare să mă ascultați!