Rugăciune
Stă de veghe peste țară, pace azi, va fi și mâine
Cu putere și nădejde, mare-n faptă, rugăciune!
Nobil, drept ca un stejar, Înaintestătătorul
Patriarhul Daniel, peste suflete păstorul!
Moștenire peste veacuri, mănăstiri și catedrale
Paraclise și biserici, schituri și mii de altare!
Mâini de ctitor neîntrecute, stâncă tare în credință
Dumnezeu să-l țină în pază, întru mulți ani stăruință!
Rugăciune@Cioroiu Marius iunie 2025
O mărturisire: mă odihnește sufletul în bucurie să apar din nou în paginile revistei Revista Calea Ortodoxă, publicația nr 55 mai 2025!
Iubitori de credință și poezie, vă așteptăm cu drag între prieteni!
Un instant, une histoire…
Pacea minții vindecă trupul!
Iar în pacea dulce a sufletului, îl descoperi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Înviat!
Să intrăm în Bucurie !
©Cioroiu Marius -Semne
Pe-ale sufletului tenebre, stropi serafici, lut, icoane
Heruvimi ce-ţi cântă-n suflet, stihuri prinse în canoane!
Ceasuri lungi de rugăciune, toata firea omenească
Poartă-n suflet bucurie, e o pace nefirească!
În fâşii cade lumina, fum de lumânări şi şoapte
Semne şi minuni se arată, să fim credincioși în toate!
Candela se stinge-n noapte şi tămâie nu mai are
Umple-o Doamne cu untdelemn, toarnă mir de vindecare!
Nu mai ştie să se roage lumea cu dorinţe absurde
Mulţi cu vise neîmplinite nici nu vor să mai asculte!
Vin necazuri şi ispite, ne prefacem că iertăm
Pentru pâinea de pe masă şi-ntre fraţi ne sfâşiem!
Şi cu toamna vieţii-n păr, se sting azi bătrânii, mor!
Văd doar Crucea părăsită, amintiri care mai dor!
Toacă toaca în icoane!
Ard aştrii-n cer, pe nori de lut, tresar în somn, un strigăt mut
Cobor adânc în lumea mea, frământ pe buze icoana Ta!
Străpung în trup fiori prea reci şi punţi de cer se frâng poteci
Orfan de rai, cu toate-n gând, cu trupul “gol” adorm arzând!
Murdar de patimi mă închin şi sting Lumina într-un suspin
Trei lacrimi calde îmi cad pe faţă şi bezna somnului mă-nhaţă!
Tăceri prea lungi, fără hotar, aduse jertfă pe altar
Mă sting ca să mă nasc din nou, pe pânza vieţii-gol tablou!
Ochii stinşi, ca să nu vadă o Lumină în cascadă
Înger fără paşi, pe pleoape, frânge azimi-n crâng de noapte!
Ţine-n palme răstignite, trei piroane împărtăşite
Şi potirul cu iubire pentru întreaga omenire!
Picuri dulci, prinşi în iubire cad pe buze spre trezire
Bat ca plumbul în porţi de cer, lacăte şi chei de fier!
Toacă toaca în icoane, în psaltire şi canoane
Se deschide Raiul Sfânt, ca un mugur pe pământ!
Toacă toaca în icoane@ Marius Cioroiu aprilie 2025
Hristos Domnul să Învie în inimile noastre! Tihnă și Lumină Sfântă în țara noastră!
Vă pun la inimă versurile mele!
“În Lumină”
De-aș avea curaj și lacrimi, m-aș sui s-ajung la Tine
Să veghez sub Lemnul Crucii, să-ți șterg rănile ce dor!
Sângele ce curge-n râuri, spini adânci, praf și suspine
Trupul Sfânt împuns de lance, ce se stinge acum ușor!
Doamne, am să te țin în brațe, să-ți sărut mâinile Sfinte
Pironite-n suferință, greul Crucii ce-au purtat!
Ochii plânși de atâtea chinuri, trădări, patimi, jurăminte
Țepi, loviri, oțet și fiere, palme, lacrimi și oftat!
Azi te caut prin icoane, bat metanii, îți cer iertare
Să mă nasc iar în lumină, ca un prunc făr’ de păcat!
3 piroane străpung norii, curge mir de vindecare
În biserici cântă Cerul: Hristos Domnul a Înviat!
“În Lumină”@Cioroiu Marius aprilie 2025 Constanța
@ Toate drepturile rezervate
***Dragi iubitori de artă
Astăzi, orele 1700, de Ziua Mondială a Artei, vă invităm să pășiți cu bucurie în lumea fascinantă a culorilor, cu ocazia vernisajului”Taina Luminii” , organizat de Careul Artelor Constanța, la biblioteca județeană Ion N. Roman!
Voi fi prezent și eu cu pânza mea realizată în culori de ulei “Petru” și versurile de mai jos!
***De n-ar fi cântat cocoșul!
Zdrobiți cu sufletul ca bobul, ascunși cu ușile-ncuiate
Desculți, cu rănile deschise, tăceri în inimi sfâșiate!
Pierduți, străini, ai nimănui, trecut-au peste noi furtuni,
Ploi reci și dorul despărțirii, piroane, sânge, slăbiciuni!
Să nu cădem iar din credință, e vremea cercetării sfinte,
Oh, de-am putea să mai alegem, să ne căim, să luăm aminte!
De frica morții și de lanțuri, cărări de taină să nu luăm
De veghe, treji, să nu dormim, în Ghetsimani, cu El să stăm!
Mă tot întreb în noaptea rece, cocoșul de n-ar fi cântat
Azi aș fi fost cu totu-n iad, în lepădări și în păcat!
Cu glasul mut, pieptul pustiu, cândva apostol curajos
În valul vieții ispitit, m-am blestemat că nu-L cunosc!
Ca un orb fără de pace, am fugit unde-ai fost pus
Să te pipăi ca și Toma, la mormânt, în plin apus!
Am aflat numai ștergarul, giulgiul sfânt, cum ai promis
Piatra dată la o parte, locul gol, cerul deschis!
În nădejdea Învierii, cineva la ușă bate
E Maria Magdalena, suflet frânt, în miez de noapte!
Pe picioare ea se stinge, inima și-a pus în groapă
Cade în genunchi, tresare, frigul inima îi înțeapă!
Pașii lui Hristos sărută, plânge fără încetare
Domnul a Înviat! Trăiește! poartă bucurie mare!
„Ia aminte bine, Petre! Semn că nu-i totul pierdut,
Domnul Iisus e iar cu noi, de-am greșit ori am căzut!”
Ne-a iertat și ne-a iubit, pân’ la ultima suflare
Ne-a împăcat cu Dumnezeu, viața noastră-i trecătoare!
„Doamne, știi cât te iubesc, eu, un simplu păcătos
M-ai chemat iarăși pe nume! Simone-fiu credincios!
Doar să nu privești la valuri, să stai drept, turn în furtună,
Fă-te mic ca să poți crește, cu toți frații împreună!
Fii lumină, stâncă tare, cât ar fi viața de grea
Mreajă și pescar de oameni, Tu vei fi nădejdea mea!”
Sfinții toți în haine albe, dau Lumină din Lumină
Azimi rupte în bucăți, nedospite, făr-de-vină
Împletite-n stropi de plâns, stau pe masă pregătite
Pește fript, fagur de miere, Paștile cele Sfințite!
Petru@Cioroiu Marius Constanța 2024
Toate drepturile rezervate@
Pământul țării bătătorit de Sfinți-Părintele Macarie Deșliu, unul dintre ei!
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne descopere toate cele nevăzute…sunt multe și nu le știm!
Așezământul monahal al Schitului Muntiorul stă de veghe, precum un cuib de vulturi al ortodoxiei, pe un pisc de munte, situat la 1300 m altitudine!
