Toacă toaca în icoane!

Ard aştrii-n cer, pe nori de lut, tresar în somn, un strigăt mut
Cobor adânc în lumea mea, frământ pe buze icoana Ta!
Străpung în trup fiori prea reci şi punţi de cer se frâng poteci
Orfan de rai, cu toate-n gând, cu trupul “gol” adorm arzând!

Murdar de patimi mă închin şi sting Lumina într-un suspin
Trei lacrimi calde îmi cad pe faţă şi bezna somnului mă-nhaţă!
Tăceri prea lungi, fără hotar, aduse jertfă pe altar
Mă sting ca să mă nasc din nou, pe pânza vieţii-gol tablou!

Ochii stinşi, ca să nu vadă o Lumină în cascadă
Înger fără paşi, pe pleoape, frânge azimi-n crâng de noapte!
Ţine-n palme răstignite, trei piroane împărtăşite
Şi potirul cu iubire pentru întreaga omenire!

Picuri dulci, prinşi în iubire cad pe buze spre trezire
Bat ca plumbul în porţi de cer, lacăte şi chei de fier!
Toacă toaca în icoane, în psaltire şi canoane
Se deschide Raiul Sfânt, ca un mugur pe pământ!

Toacă toaca în icoane@ Marius Cioroiu aprilie 2025