***Dragi iubitori de artă

Astăzi, orele 1700, de Ziua Mondială a Artei, vă invităm să pășiți cu bucurie în lumea fascinantă a culorilor, cu ocazia vernisajului”Taina Luminii” , organizat de Careul Artelor Constanța, la biblioteca județeană Ion N. Roman!

Voi fi prezent și eu cu pânza mea realizată în culori de ulei “Petru” și versurile de mai jos!

***De n-ar fi cântat cocoșul!

Zdrobiți cu sufletul ca bobul, ascunși cu ușile-ncuiate

Desculți, cu rănile deschise, tăceri în inimi sfâșiate!

Pierduți, străini, ai nimănui, trecut-au peste noi furtuni,

Ploi reci și dorul despărțirii, piroane, sânge, slăbiciuni!

Să nu cădem iar din credință, e vremea cercetării sfinte,

Oh, de-am putea să mai alegem, să ne căim, să luăm aminte!

De frica morții și de lanțuri, cărări de taină să nu luăm

De veghe, treji, să nu dormim, în Ghetsimani, cu El să stăm!

Mă tot întreb în noaptea rece, cocoșul de n-ar fi cântat

Azi aș fi fost cu totu-n iad, în lepădări și în păcat!

Cu glasul mut, pieptul pustiu, cândva apostol curajos

În valul vieții ispitit, m-am blestemat că nu-L cunosc!

Ca un orb fără de pace, am fugit unde-ai fost pus

Să te pipăi ca și Toma, la mormânt, în plin apus!

Am aflat numai ștergarul, giulgiul sfânt, cum ai promis

Piatra dată la o parte, locul gol, cerul deschis!

În nădejdea Învierii, cineva la ușă bate

E Maria Magdalena, suflet frânt, în miez de noapte!

Pe picioare ea se stinge, inima și-a pus în groapă

Cade în genunchi, tresare, frigul inima îi înțeapă!

Pașii lui Hristos sărută, plânge fără încetare

Domnul a Înviat! Trăiește! poartă bucurie mare!

„Ia aminte bine, Petre! Semn că nu-i totul pierdut,

Domnul Iisus e iar cu noi, de-am greșit ori am căzut!”

Ne-a iertat și ne-a iubit, pân’ la ultima suflare

Ne-a împăcat cu Dumnezeu, viața noastră-i trecătoare!

„Doamne, știi cât te iubesc, eu, un simplu păcătos

M-ai chemat iarăși pe nume! Simone-fiu credincios!

Doar să nu privești la valuri, să stai drept, turn în furtună,

Fă-te mic ca să poți crește, cu toți frații împreună!

Fii lumină, stâncă tare, cât ar fi viața de grea

Mreajă și pescar de oameni, Tu vei fi nădejdea mea!”

Sfinții toți în haine albe, dau Lumină din Lumină

Azimi rupte în bucăți, nedospite, făr-de-vină

Împletite-n stropi de plâns, stau pe masă pregătite

Pește fript, fagur de miere, Paștile cele Sfințite!

Petru@Cioroiu Marius Constanța 2024

Toate drepturile rezervate@