Încă trăim din versuri…
“Din pustia inimii
Din ţărână şi lumină
Duh de viaţă ai plămădit
Cu iubirea Ta divină!
Flori de mir şi untdelemn
Peste ochi şi frunte curg
Taine-adânci cu-al crucii semn
Deschid cerul la amurg!
Între crini şi lăcrămioare
Plânge harnica albină
Bucuroasă-şi cere iertare
Că a strâns miere puţină!
Şi în horă se prind Sfinţii
Îngerii pe policandru
Imnuri, psalmi-nalţă Părinţii
De la strane, câte patru!
De pe locul unde arde
Candela pe sfânt mormânt
Tremură lumina-n palme
Stropi de ceară pe pământ!
Peste lespedea de piatră
Pun urechea ca s-ascult
Suflul, inima să-i bată
Paşii Bunului cel Sfânt!
Este viu, pleacă din raclă
Îşi toceşte iar papucii
Prin nisip, piatră şi iarbă
Vindecând, cu semnul crucii!
Umbra lui alină focul
Boala, rana şi suspinul
La creştinul din tot locul
Plin de patimi, pelerinul!”
Din pustia inimii@ Cioroiu Marius mai 2024